PROLÓG², prologuri, s. n. 1. Parte a unei piese antice de teatru care preceda intrarea corului în scenă și în care se expunea subiectul și se făcea apel la bunăvoința spectatorilor. 2. Parte introductivă a unei opere literare, dramatice sau muzicale, care prezintă evenimentele premergătoare acțiunii sau elemente care îi înlesnesc înțelegerea; p. ext. introducere, prefață. – Din fr. prologue. Vezi definitia »

VIROLÓG, -Ă s. m. f. medic specialist în virologie. (< virologie) Vezi definitia »

CITOLÓG, -Ă, citologi, -ge, s. m. și f. Specialist în citologie. – Din citologie (derivat regresiv). Vezi definitia »

pintenóg (pintenoágă), adj. – (Despre cai) Cu pete (albe) în jurul gleznei. Sl. pętonogŭ (Cihac, II, 228; Tiktin; Conev 83), din sl. pęto „piedică” și noga „picior”, cf. sb., cr. putonoga. – Der. pintenog, s. m. (cal cu pete pe glezne; fam., ofițer); pintenoagă, s. f. (oaie cu pete albe pe picioare; șofrănaș, Carthamus lanatus). Vezi definitia »

SEISMOLÓG, seismologi, s. m. Specialist în seismologie. [Pr.: se-is-] – Din fr. séismologue. Vezi definitia »