pisătúră, pisătúri, s.f. (pop.) 1. lucru pisat mărunt; tocătură. 2. (reg.) carne tocată amestecată cu ceapă și slănină, pentru diferite mâncăruri. Vezi definitia »

MICROFAGOCITÓZĂ s.f. Fagocitoză a microbilor. [< fr. microphagocytose]. Vezi definitia »

EPIPLÓCĂ, epiploce, s. f. (Lit.) Concatenație. – Din fr. épiploque. Vezi definitia »

VÍRGULĂ, virgule, s. f. 1. Semn de punctuație care delimitează grafic unele propoziții în cadrul frazei și unele părți de propoziție în cadrul propoziției. 2. Semn întrebuințat pentru a arăta când trebuie făcută respirația în timpul unei interpretări muzicale vocale. 3. Semn întrebuințat pentru a separa, într-un număr zecimal, partea întreagă de partea fracționară. – Din fr. virgule. Vezi definitia »

INCÍNTĂ s. f. 1. spațiu închis din toate părțile (în interiorul unei construcții). ◊ limitele unui spațiu determinat. ♦ ~ acustică = cutie de lemn în care sunt fixate unu sau mai multe difuzoare pentru îmbunătățirea calităților acustice ale acestora; boxă (4). 2. linie de apărare care înconjură un obiectiv militar, un oraș, o cetate etc. (< fr. enceinte) Vezi definitia »