BOCĂNÍT s. n. Acțiunea de a bocăni și rezultatul ei. Vezi definitia »

pioncănít¹, pioncăníturi, s.n. (reg.) 1. strigăt caracteristic curcilor; pioncăit. 2. voce sau vorbire cu glas subțire, pițigăit; pițigăială în vorbire; pioncăială, pioncăit. 3. vorbire înceată, slabă, stinsă; pioceală, piocit. 4. slăbire, topire (de boală sau de bătrânețe); pioncănitură. 5. vedere slabă, pioncăială, pioncăit. 6. mocoșire, mocăială. Vezi definitia »

PRETERÍT s.n. Timp verbal în anumite limbi, prin care se exprimă o acțiune trecută. [< lat. praeteritum, cf. fr. prétérit, germ. Präteritum]. Vezi definitia »

NEFĂȚĂRÍT, -Ă, nefățăriți, -te, adj. (Înv.) Lipsit de prefăcătorie; sincer, deschis; obiectiv, drept. – Ne- + fățărit. Vezi definitia »

PIROCLASTÍT s.n. rocă formată prin depozitarea materialului expulzat în timpul exploziilor vulcanice. (< fr. pyroclastite) Vezi definitia »