MINERÁL, -Ă, minerali, -e, s. n., adj. 1. S. n. Corp solid, cu o anumită compoziție chimică, care se găsește în natură în stare cristalină sau amorfă, în componența rocilor și a minereurilor. 2. Adj. Care conține minerale (1), care ține de minerale, privitor la minerale, de natura mineralelor. ◊ Apă minerală sau ape (ori izvoare) minerale = apă care conține în soluție săruri, gaze sau substanțe radioactive și care îi conferă proprietăți terapeutice; p. ext. loc, stațiune etc. unde se găsesc asemenea ape; tratament făcut cu astfel de ape. Ulei mineral = ulei obținut prin distilarea țițeiului. – Din fr. minéral, lat. mineralis. Vezi definitia »

CONFESIONÁL¹, confesionale, s. n. Cabină amenajată în biserica catolică, unde preotul spovedește pe credincioși. [Pr.: -si-o-] – Din fr. confessional, it. confessionale. Vezi definitia »

RAIONÁL, -Ă adj. Referitor la raion, al raionului. [Pron. ra-io-. / < raion + -al]. Vezi definitia »

AXIÁL, -Ă, axiali, -e, adj. Care se referă la o axă²; în raport cu o axă². [Pr.: -xi-al] – Fr. axial. Vezi definitia »

FIGURÁL, -Ă adj. 1. (despre sensul unui cuvânt) figurat, alegoric. 2. (ornamental) cu figuri. (< it. figurale, germ. figural) Vezi definitia »