spițălátic, spițălátică, adj. (reg.) 1. (despre obiecte) subțire. 2. (despre ființe, oameni) înalt și slab. Vezi definitia »

PARHÉLIC, -Ă, parhelici, -ce, adj. Care ține de parhelie, referitor la parhelie. Cerc parhelic. – Din fr. parhélique. Vezi definitia »

GROZÁVNIC, -Ă, grozavnici, -ce, adj. (Rar) Groaznic. – Din grozav + suf. -nic. Vezi definitia »

PSIHOTÉHNIC, -Ă I. adj. referitor la psihotehnică. II. s. f. ramură a psihologiei care studiază problemele activității oamenilor, utilizând un ansamblu de metode ale psihometriei (teste, aparate etc.). (< fr. psychotechnique) Vezi definitia »

ascuțitúnghic (triunghi ~) (-ți-tun- / -țit-un-) adj. m.; pl. f. ascuțitúnghice Vezi definitia »