STAUROGAMÍE s. f. polenizare încrucișată. (< fr. staurogamie) Vezi definitia »

geamíe (-íi), s.f. – Moschee. – Mr. gimie, megl. geamiiă. Tc. cami (Roesler 619; Șeineanu, II, 187; Lokotsch 655, Ronzevalle 69), cf. ngr. τζαμί, alb. ğami, bg. džamija, sb. ğamija, sp. gima (Eguilaz 113). Vezi definitia »

SUPRAEXCITÁȚIE s. f. (Fiziol.) Creștere a procesului de excitație dintr-un țesut sau dintr-un organ care depășește ritmul funcțional normal, datorită acțiunii unui stimul puternic sau a reactivității mărite a țesutului sau organului respectiv; superexcitare. [Pr.: -pra-ex-] – Supra- + excitație (după fr. surexcitation). Vezi definitia »

ENTEROCOCÍE s. f. stare de boală datorată infecției prin enterococ. (< fr. entérococcie) Vezi definitia »

OCEANOGRAFÍE s. f. Ramură a hidrologiei care se ocupă cu studiul fenomenelor fizice și chimice din oceane și din mări și al reliefului și structurii fundului oceanelor și al mărilor; oceanologie. ♦ Știință care se ocupă cu studiul influenței mediului marin asupra florei și a faunei marine de la diferite adâncimi. – Din fr. océanographie. Vezi definitia »