AFIRMÁȚIE s.f. Declarație prin care se spune sau se susține că ceva este adevărat; vorbire prin care se spune, se afirmă ceva. ♦ (la pl.) Cuvinte care exprimă o afirmare. [Gen. -iei, var. afirmațiune s.f. / cf. fr. affirmation, lat. affirmatio]. Vezi definitia »

izganíe s.f. (înv.) exil, surghiun. Vezi definitia »

ZOOGRAFÍE s. f. 1. arta picturii animaliere. 2. parte a zoologiei care se ocupă cu descrierea diferitelor specii de animale. (< fr. zoographie) Vezi definitia »

ETNOIATRÍE s. f. disciplină etnologică care se ocupă cu cunoașterea și explicarea datinilor, obiceiurilor și practicilor medicale populare. (< etno- + -iatrie) Vezi definitia »

ENTOSCOPÍE s. n. examen al capilarelor retinei proprii. (< fr. entoscopie) Vezi definitia »