INVOLÚȚIE s. f. 1. transformare regresivă a unui țesut, organ sau organism. 2. revenire a unui organ la starea normală, după o dezvoltare anormală în urma unei boli sau a unei stări organice excepționale. 3. (mat.) transformare biunivocă a unei mulțimi în ea însăși. 4. (fil.) trecerea de la eterogen la omogen, de la multiplu la unitate. 5. ondulație a unor straturi subțiri de sedimente sau roci detritice care apar sub influența acțiunii înghețului. (< fr. involution, lat. involutio) Vezi definitia »

ISPRĂVNICÍE, isprăvnicii, s. f. 1. Funcția de ispravnic. 2. Instituție condusă de ispravnic; reședința ispravnicului. – Ispravnic + suf. -le. Vezi definitia »

MACRODONTÍE s. f. dezvoltare excesivă a dinților. (< fr. macrodontie) Vezi definitia »

CICLOFRENÍE s. f. tulburare psihică cu caracter reversibil periodic, afectiv. (< fr. cyclophrénie) Vezi definitia »

TEHNOGRAFÍE s.f. Descriere a diferitelor meserii și a procedeelor lor de lucru. [Gen. -iei. / < fr. technographie, cf. gr. techne – artă, graphein – a descrie]. Vezi definitia »