INTRICÁȚIE s.f. (Biol.) Amestec, întretăiere; încrucișare întâmplătoare. [Gen. -iei. / < lat. intricatio, fr. intrication]. Vezi definitia »

SEMIOLOGÍE s. f. 1. ramură a medicinei care studiază simptomele bolilor în vederea diagnosticării; simptomatologie. 2. semiotică. (< fr. sémiologie) Vezi definitia »

BADINERÍE s. f. 1. glumă; joacă. 2. (muz.) piesă instrumentală cu caracter glumeț, vesel și ritm vioi. 3. dans francez de origine populară cu caracter glumeț. (< fr. badinerie) Vezi definitia »

ZOOMETRÍE s.f. Studiul dimensiunilor animale. [Gen. -iei. / cf. it. zoometria]. Vezi definitia »

CUTIREÁCȚIE s. f. test de stabilire a sensibilității unui individ față de o anumită substanță (microbi, toxine) prin inocularea în piele a unei mici cantități din această substanță. (< fr. cuti-réaction) Vezi definitia »