PROSCRÍE vb. III. tr 1. (La romani) A condamna la moarte fără forme judiciare, publicând pe o listă specială numele celui osândit. 2. A îndepărta în mod forțat din patrie; a exila. ♦ A scoate de sub scutul legilor; a prigoni. 3. A interzice, a opri (o carte etc.). [Cf. fr. proscrire, lat. proscribere]. Vezi definitia »

EXPERIMENTÁȚIE s. f. experimentare. ◊ folosire a experiențelor în încercarea științifică. (< fr. expérimentation) Vezi definitia »

MENUISERÍE s.f. (Rar) Arta de a lucra în lemn; tâmplărie. ♦ Operă în lemn. [< fr. menuiserie]. Vezi definitia »

HULUBĂRÍE, hulubării, s. f. (Reg.) Adăpost pentru hulubi; porumbar². – Hulub + suf. -ărie. Vezi definitia »

CONTRARECÉPȚIE s. f. repetare parțială sau totală a operațiilor de recepție în caz de litigiu. (< fr. contre-réception) Vezi definitia »