DESPĂRȚITÚRĂ, despărțituri, s. f. 1. Parte despărțită dintr-un vas, dintr-o încăpere, dintr-o ladă etc.; încăpere mică despărțită din una mai mare; compartiment. 2. Construcție făcută cu scopul de a separa, de a delimita ceva. 3. (Înv.) Grup, ceată izolată. – Despărți + suf. -tură. Vezi definitia »

MALTÁZĂ s.f. Enzimă care transformă maltoza în glucoză. [< fr. maltase, germ. Maltase]. Vezi definitia »

CĂDÉLNIȚĂ, cădelnițe, s. f. Vas de metal atârnat de trei lănțișoare (cu clopoței), în care se arde tămâie la slujbele religioase. – Din sl. kadĩlĩnica. Vezi definitia »

TERACÓTĂ, teracote, s. f. 1. Produs ceramic (obținut din argilă prin ardere în cuptoare la o temperatură joasă și prin smălțuire), din care se fac plăci pentru sobe, obiecte ornamentale etc. 2. Sobă de teracotă. 3. Sculptură realizată în tehnica obținerii teracotei (1). – Din it. terracotta. Vezi definitia »

TUREÁTCĂ, turetci, s. f. 1. Carâmb (la cizmă). 2. (Înv. și reg.) Un fel de ciorap fără talpă, făcut din dimie sau din postav, care îmbracă piciorul de la gleznă până la genunchi. [Var.: tureác s. n.] – Et. nec. Vezi definitia »