CATALIZATÓR, catalizatori, s. m. Substanță care grăbește sau încetinește o reacție chimică, fără ca ea însăși să fie modificată. – Cataliza + suf. -tor (după fr. catalyseur). Vezi definitia »

AERATÓR s.n. Dispozitiv folosit pentru aerație. ♦ Mașină de lucru folosită în turnătorie pentru afinarea amestecului de formare. [< fr. aérateur]. Vezi definitia »

DĂTĂTÓR, -OÁRE, dătători, -oare, adj. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Care dă (ceva). – Dat² + suf. -ător. Vezi definitia »

LOCUITÓR, -OÁRE, locuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care are domiciliul obișnuit într-un loc determinat (într-un oraș, într-o regiune, într-o țară etc.). [Pr.: -cu-i-. – Var.: (înv.) lăcuitór, -oáre s. m. și f.] – Locui + suf. -tor. Vezi definitia »

EXCAVATÓR s. n. mașină de lucru de mare capacitate pentru săpat și încărcat pământul. (< fr. excavateur, rus. ekskavator) Vezi definitia »