ITALIÁN, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Italia. II. adj. care aparține Italiei sau italienilor. ♦ artă ~ă = artă dezvoltată pe teritoriul Italiei, pe baza tradiției atât a artei romane, cât și a celei paleocreștine și bizantine. ◊ (s. f.) limbă romanică vorbită de italieni. (< it. italiano) Vezi definitia »

NAZOFARINGIÁN, -Ă, nazofaringieni, -e, adj. Care ține de nas și de faringe, referitor la nas și la faringe. [Pr.: -gi-an] – Din fr. nasopharingien. Vezi definitia »

ORGÁN¹, organe, s. n.1. Parte din corpul unei ființe vii, care îndeplinește una sau mai multe funcții vitale sau utile vieții. ♦ Gură; p. ext. voce, glas. 2. Parte componentă a unui mecanism, a unei mașini, formată din una sau din mai multe piese, având o anumită funcție. 3. Fig. Mijloc, instrument de acțiune, de comunicare etc.; p. ext. exponent, reprezentant; mijlocitor. ♦ (Urmat de determinări care indică felul sau apartenența) Ziar, revistă. 4. Grup de persoane care îndeplinește o funcție politică, socială, administrativă etc.; instituție politică, socială, administrativă etc. reprezentată de aceste persoane. – Din ngr. órganon, it. organo, lat. organum, fr. organe, germ. Organ, rus. organ. Vezi definitia »

TARLATÁN s. n. (Înv.) Muselină de bumbac, foarte subțire de culoare deschisă. – Fr. tarlatane. Vezi definitia »

OPTICIÁN, -Ă s. m. f. 1. specialist în optică. 2. cel care face, repară sau vinde instrumente optice. (< fr. opticien) Vezi definitia »