OXICLORÚRĂ s.f. Combinație a unui corp cu oxigenul și cu clorul. [< fr. oxychlorure]. Vezi definitia »

ASONÁNȚĂ, asonanțe, s. f. Rimă imperfectă. – Din fr. assonance. Vezi definitia »

MOLÉTĂ s. f. 1. unealtă în formă de rotiță cu muchia zimțuită, pentru a imprima pe suprafața unei piese forma negativă a zimțurilor; randalină. 2. roată cu șanț pe care se înfășoară un cablu. (< fr. molette, germ. Molette) Vezi definitia »

TELEBUSÓLĂ s.f. Busolă ale cărei indicații sunt transmise de la distanță unor instrumente indicatoare așezate la bordul unui avion; telecompas. [< tele- + busolă]. Vezi definitia »

párhă s.f. (reg.) râie. Vezi definitia »