TORPILÓR, -OÁRE I. adj. (despre nave, avioane, submarine) înzestrat cu instalații lanstorpile. II. s. n. navă militară de tonaj mic, rapidă, dotată cu instalații de lansare a torpilelor. III. s. m. marinar specializat în manevrarea și lansarea torpilelor. (< fr. torpilleur) Vezi definitia »

zgrípțor (pop.) s. m., pl. zgrípțori Vezi definitia »

INSPÉCTOR, -OÁRE s. m. f. cel care este împuternicit să inspecteze o instituție, o activitate. (< fr. inspecteur, lat. inspector) Vezi definitia »

SUGĂTÓR, -OÁRE, sugători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Înv.) Sugaci. ♦ (Substantivat; fam.) Bețiv. 2. S. f. Hârtie sugativă. 3. S. f. Mică plantă din regiunea subalpină, lipsită de clorofilă, palid-gălbuie, brună sau roșie, cu frunze în formă de solzi și cu flori albe-gălbui (Monotropa hypopytis). – Suge + suf. -ător. Vezi definitia »

MÂNGÂITÓR, -OÁRE adj. v. mângâietor. Vezi definitia »