Definita cuvantului minor
MINÓR, -Ă, minori, -e. adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu a împlinit încă vârsta la care își poate exercita toate drepturile. 2. Lipsit de importanță, neînsemnat, secundar; p. ext. șters, slab. 3. (Muz.; în sintagmele) Mod minor = mod a cărui gamă are la bază o terță mică. Gamă minoră sau mod minor = gamă sau mod în care semitonurile sunt dispuse între treptele a doua și a treia, a șasea și a șaptea. 4. (Log.; în sintagmele) Termen minor = termen care servește de subiect concluziei unui silogism. Premisă minoră = premisă care conține termenul minor al silogismului. – Din fr. mineur, lat. minor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu minor
VIZITATÓR, -OÁRE, vizitatori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care vizitează o localitate, un muzeu, o expoziție etc. 2. (Rar) Persoană care face cuiva o vizită. – Vizita + suf. -tor. Vezi definitia »
OCROTITÓR, -OÁRE, ocrotitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care ocrotește, apără, protejează, ajută; protector. – Ocroti + suf. -tor. Vezi definitia »
SÂRGUITÓR, -OÁRE, sârguitori, -oare, adj. Silitor, harnic, activ; sârguincios. [Pr.: -gu-i-] – Sârgui + suf. -tor. Vezi definitia »
REALIZATÓR, -OÁRE, realizatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care realizează, care înfăptuiește ceva; înfăptuitor. [Pr.: re-a-] – Din fr. réalisateur. Vezi definitia »
povățătór, povățătóri, s.m. (înv.) călăuză, ghid. Vezi definitia »