RECTÍTĂ s. f. inflamație a rectului; proctită. (< fr. rectite) Vezi definitia »

RÁNGĂ, răngi, s. f. Bară de fier, teșită la unul din capete, servind ca pârghie pentru ridicarea sau deplasarea unor obiecte grele sau la desfacerea unor pavaje. – Et. nec. Vezi definitia »

TÚȘĂ s.f. I. 1. (Pict.) Fel de a aplica culoarea cu pensula pe pânza unui tablou, care definește stilul unui pictor; urmă de pensulă în pasta unui tablou. 2. (Sport) Linie care delimitează un teren de joc. ♦ Ieșirea mingii peste această linie și repunerea ei în joc. 3. Lovitură care atinge pe adversar la jocul de scrimă. II. 1. Mică piesă de metal pe care este imprimată o literă, o cifră sau un semn convențional, fixată la capătul unei pârghii a mașinii de scris, de calculat sau de cules. 2. Placă la claviatura unui pian, a unei orgi etc. [< fr. touche]. Vezi definitia »

PATARÁȚĂ s. f. (mar.) 1. unealtă de călăfătuit, de forma unui topor. 2. patarațină mobilă pe iahturi. (< it. paterazzo, fr. patarasse) Vezi definitia »

BIOMEDICÍNĂ s. f. domeniu interdisciplinar bazat pe transferul de principii între biologie și medicină. (< engl. biomedicine) Vezi definitia »