potóp (potópuri), s. n. – Diluviu. Var. pl. potoape. Sl. potopŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 414; Conev 38), cf. sb. potop. – Der. potopenie, s. f. (diluviu, inunudație; dezastru, calamitate); potopi, vb. (a inunda, a îneca; a nimici, a distruge, a anihila), cf. sl. potapiti, potopiti; potopitor, adj. (distrugător, nimicitor). Vezi definitia »

abdominoscóp s. n. instrument în abdominoscopie; peritoneoscop. (< fr. abdominoscope, var. (după alte surse) abdomenoscop). Vezi definitia »

STETOSCÓP s. n. 1. instrument acustic cu ajutorul căruia se pot percepe zgomotele respirației și bătăile inimii; fonendoscop. 2. aparat pentru stabilirea prin ascultare a defectelor de funcționare a unui motor. (< fr. stéthoscope) Vezi definitia »

TRAHEOSCÓP s. n. instrument folosit în traheoscopie. (< fr. trachéoscope) Vezi definitia »

CRIPTOSCÓP s. n. vizor pentru examene radioscopice în camere luminate. (< fr. cryptoscope) Vezi definitia »