MECÁNICĂ s.f. 1. Știință care studiază condițiile mișcării și ale repausului corpurilor. ♦ Mecanică cerească = știință care studiază mișcarea aștrilor. 2. Tehnica procedeelor în care intervin în special fenomene mecanice; mecanotehnică. [Gen. -cii. / cf. fr. mécanique, cf. gr. mechane – mașină]. Vezi definitia »

BÎSCA MICĂ, rîu, afl. stg. al rîului Bîsca Mare; 41 km. Izv. din M-ții Vrancei și confluează la Varlaam. Vezi definitia »

pipirígă², pipirígi, s.f. (reg.) bibilică. Vezi definitia »

POLIARTRÓZĂ s.f. Reumatism cronic cu multe articulații. [Cf. fr. polyarticulaire]. Vezi definitia »

NÚRSĂ s.f. (Anglicism) Femeie angajată într-o familie ca îngrijitoare la copiii sugaci; dădacă. [< engl., fr. nurse]. Vezi definitia »