Definita cuvantului hilemorfism
HILEMORFÍSM s. n. doctrină care fundamentează existența corpurilor pe unirea a două principii: „materia” (pură, pasivă, potențială) și „forma substanțială” (activă, determinantă). (< fr. hylémorphisme)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu hilemorfism
APRIORÍSM s. n. concepție filozofică idealistă care consideră cunoașterea esenței lucrurilor anterioară experienței omului. (< fr. apriorisme) Vezi definitia »
PARAZITÍSM s.n. Mod de viață al unui organism viu care trăiește ca parazit pe un alt organism. ♦ Trândăvie, trai pe seama muncii altora. [Cf. fr. parasitisme]. Vezi definitia »
Marxísm s.n. Doctrină filozofică, socială și economică întemeiată de K. Marx și F. Engels; teoria și practica comunismului științific.- Din fr. marxisme, rus. marksizm. Vezi definitia »
ASCETÍSM s.n. Doctrină etică-religioasă care propovăduiește renunțarea la plăceri și impune o viață austeră și retrasă; viață de ascet, sihăstrie; (fig.) viață aspră și retrasă pe care și-o impune cineva. [Cf. fr. ascétisme, it. ascetismo]. Vezi definitia »
MANIERÍSM s. n. 1. lipsă de naturalețe în comportare, afectare, afișare a unui mod de a fi altfel decât în realitate. ◊ ansamblu de procedee și mijloace de expresie formaliste în realizarea unei opere literare sau artistice, care cultivă eleganța și rafinamentul, jocul nelimitat al fanteziei. 2. formă de artă practicată mai ales în Italia în sec. XVI și XVII, prin efecte picturale rafinate, adresându-se unei minorități cultivate în materie artistică și literară. 3. comportament gestual afectat, la unii schizofrenici. (< fr. maniérisme) Vezi definitia »