ELECTROCONVÚLSIE s. f. electroșoc. (< fr. électroconvulsion) Vezi definitia »

STRATIGRAFÍE s. f. 1. ramură a geologiei care studiază evoluția scoarței terestre; geologie istorică. 2. procedeu de cercetare arheologică prin studiu succesiv al straturilor unui teren. 3. tomografie. 4. dispunere pe o axă verticală în perspectivă cronologică sau socială a unor fapte de limbă. (< fr. stratigraphie) Vezi definitia »

MINIENCICLOPEDÍE, minienciclopedii, s. f. (Rar) Microenciclopedie. [Pr.:-ni-en-] – Mini¹- + enciclopedie. Vezi definitia »

AEROTAXÁȚIE s. f. metodă de determinare a elementelor caracteristice ale arboreturilor prin observare directă sau cu ajutorul fotogramelor aeriene. (după germ. Aerotaxis) Vezi definitia »

ASTROFOTOMETRÍE s. f. Ramură a astrofizicii practice care se ocupă cu măsurarea strălucirii corpurilor cerești. – Din fr. astrophotométrie. Vezi definitia »