BIBLIOTECÁR, -Ă I. s. m. f. cel care are în grijă administrarea unei biblioteci. II. s. n. program care permite crearea, actualizarea și utilizarea unei biblioteci (3). (< fr. bibliothécaire) Vezi definitia »

testemelár, testemelári, s.m. (înv.) fabricant de testemeluri. Vezi definitia »

tocár, tocáre, s.n. (reg.) toc de pernă; față de pernă. Vezi definitia »

OSUÁR s. n. 1. monument funerar în care se păstrează osemintele celor decedați. 2. loc special amenajat pentru oseminte (rezultate din deshumările de pe câmpurile de luptă). (< fr. ossuaire, lat. ossuarium) Vezi definitia »

măcár adv. – 1. Chiar, pînă și. – 2. Cel puțin, chiar dacă. – 3. (În comp.) Indiferent de. – Var. (Mold.) macar, mr. măcar, megl. macar. Ngr. μαϰάρι „măcar”, și „și chiar dacă”, din gr. μαϰάριος „fericit” (cf. Corominas, III, 190, unde se stabilește că der. din per. magar, general acceptată, nu este posibilă; pentru această ultimă ipoteză, cf. Miklosich, Türk. Elem., II, 125; Berneker, II, 8; Lokotsch 1456; REW 5224), cf. it. magari, sp. maguer (sec. X), tc. magar, alb., bg., sb., cr., slov. makar. Vezi definitia »