OBSERVÁȚIE s. f. 1. procedeu al cunoașterii științifice în contemplarea metodică și intenționată a unui obiect sau proces; examinare. 2. remarcă, constatare. 3. obiecție, critică; mustrare, reproș. 4. supraveghere. ♦ foaie de ~ = foaie pe care sunt notate zilnic tratamentul și evoluția bolii unui bolnav. (< fr. observation, lat. observatio) Vezi definitia »

CACOFONÍE s. f. întâlnire de sunete discordante, neplăcute auzului; asociere de cuvinte care redau imagini, fapte neplăcute; cacofonism. (< fr. cacophonie, gr. kakophonie) Vezi definitia »

BRADISFIGMÍE s. f. rărire a bătăilor pulsului. (< fr. bradysphygmie) Vezi definitia »

DECÓCȚIE s.f. Fierberea unor plante în apă; (concr.) decoct. [Gen. -iei, var. decocțiune s.f. / < fr. décoction, lat. decoctio]. Vezi definitia »

CROMOSCOPÍE s.f. (Med.) Studiul culorii unui lichid organic, care suferă modificări în cazuri de boală. [Gen. -iei. / < fr. chromoscopie]. Vezi definitia »