EXOTROPÍE s. f. strabism divergent, în care axa unuia dintre ochi este deviată în afară. (< engl. exotropia) Vezi definitia »

HIPERPLAZÍE, creșterea de volum a unui țesut, sau a unui organ prin proliferarea (înmulțirea) elementelor celulare constitutive; rar este fiziologică, compensatorie; apare, de regulă, patologic, producând tumori: hiperplazie adenomatoasă, sau simplă; hiperplazie glandulo-chistică a mucoasei uterine (v. metropatia hemoragică). Hiperplazia poate fi congenitală (hiperplazia rinichiului, timusului, tiroidei) sau câștigată, provocată de diferite boli (ale sistemului hematopoetic, ficatului, splinei, ganglionilor limfatici). Tratamentul hiperplaziei este cauzal. Vezi definitia »

HEMOGENÍE s.f. (Med.) Boală caracterizată prin hemoragii care survin spontan în organe sau pe mucoase ca urmare a reducerii pronunțate a numărului trombocitelor. [Gen. -iei. / < fr. hémogénie, cf. gr. haima – sânge, genos – naștere]. Vezi definitia »

perfuzie, perfuzii s. f. (glum.) sticlă cu băutură alcoolică. Vezi definitia »

CINOFOBÍE s. f. teamă patologică de câini. (< fr. cynophobie) Vezi definitia »