MAGÍE, magii, s. f. 1. Totalitatea procedeelor, formulelor, gesturilor etc. prin care ar putea fi invocate anumite forțe supranaturale spre a produce miracole; practica acestor procedee, formule etc. 2. Fig. Putere irezistibilă de atracție, de fascinare; farmec, încântare. – Din fr. magie. Vezi definitia »

BOBOTÁIE, bobotăi, s. f. (Reg.) Vâlvătaie. – Bobot + suf. -aie sau contaminare între bobot și [vâlvă]taie. Vezi definitia »

bicisnicíe v. becisnicíe. Vezi definitia »

ANDRAGOGÍE s. f. știința și practica educației adulților. (< andr- + -agogie) Vezi definitia »

CONOSCOPÍE s.f. (Fiz.) Observare a fenomenului de polarizare cromatică. [Gen. -iei. / < fr. conoscopie]. Vezi definitia »