VIOLONCÉL s. n. instrument muzical cu coarde și arcuș, din familia violinei, mult mai mare și cu un timbru mai grav; cello. (< fr. violoncelle, it. violoncello) Vezi definitia »

BUZUNĂRÉL, buzunărele, s. n. Buzunăraș. – Buzunar + suf. -el. Vezi definitia »

COLONÉL¹, colonei, s.m. Grad de ofițer superior, între locotenent-colonel și general-maior; persoană care poartă acest grad. – Din fr. colonel. Vezi definitia »

BASEL [bázəl] (fr. BÂLE [ba:l]), oraș semicanton (37 km²) în N Elveției, port pe Rin (c. 11 mii t trafic); 575 mii loc. (1987, cu suburbiile). Nod de comunicații. Aeroport internațional. Centru comercial, bancar și ind. (produse farmaceutice, de mătase, mașini textile, ceasuri). Universitate (1460). Catedrală (sec. 11-15), fîntînă (sec. 14), biserică franciscană (sec. 13-14), clădiri gotice, renascentiste, baroce și neoclasice. Muzee. Fundat în anul 374 ca fortificație romană. – Conciliul de la ~, conciliu ținut la B. (apoi Lausanne) între 1431 și 1449, în cadrul căruia s-a încercat, fără succes, o reorganizare a bisericii catolice prin proclamarea superiorității Conciliului față de autoritatea papală. Vezi definitia »

ENTEROCÉL s. n. hernie al cărei conținut este format de intestin. (< fr. entérocèle) Vezi definitia »