MANGANOCONIÓZĂ s. f. penumoconioză produsă de mangan și sărurile sale. (< mangan + conioză) Vezi definitia »

TELURÚRĂ s.f. Compus al telurului cu un metal. [< fr. tellurure]. Vezi definitia »

ELÍTRĂ s.f. Fiecare dintre cele două aripi chitinoase ale unor insecte. [< fr. élytre, cf. gr. elytron – înveliș]. Vezi definitia »

țesálă (-ắli), s. f. – Unealtă de periat caii. – Var. cesală; săceală. Megl. chișeală, ceșeală. Sl. česalo „pieptene” (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 48; Conev 73; Graur, BL, IV, 90), cf. bg., sb., slov. cesalo. – Der. țesăla (var. cesăla, săcela), vb. (a peria caii). Vezi definitia »

perúcă (perúci), s. f. – Acoperămînt al capului confecționat din păr, diferit coafat. It. perrucca, parrucca, fr. perruque. – Der. peruchier, s. m. (fabricant de peruci). Vezi definitia »