ONÍRIC, -Ă, onirici, -ce, adj. 1. Privitor la vise, care aparține visului; care delirează, care aiurează din cauza unei obsesii sau unor halucinații. ◊ Delir oniric = delir asemănător cu visul, care se manifestă în unele boli psihice și în care bolnavul se comportă ca un somnambul. ♦ (Despre oameni) Care este străin de ce se întâmplă în jurul lui, care trăiește într-o lume de vis. 2. (Despre creații literare) care are ca temă principală situațiile onirice (1). – Din fr. onirique. Vezi definitia »

ciriclíc s.m. sg. (reg.) mâncare făcută din mămăligă dumicată în apă; terci. Vezi definitia »

CORTIC- v. cortico-. Vezi definitia »

CENOZÓIC s.n. v. cainozoic. Vezi definitia »

HĂBĂDÍC, hăbădicuri, s. n. (Reg.) Vreasc. – Bg. habatija. Vezi definitia »