AFERÉZĂ s.f. 1. Fenomen lingvistic constând în suprimarea vocalei inițiale a unui cuvânt. ♦ Poezie rebusistă formată din două părți, prima definind un cuvânt-bază, din care, dacă suprimăm prima literă, obținem un alt cuvânt, definit în a doua parte a poeziei. 2. Figură retorică prin care se respinge ceea ce trebuie respins, enunțându-se ceea ce este demn de reținut. [< fr. aphérèse, cf. gr. aphairesis – îndepărtare, cădere]. Vezi definitia »

CRÂCNEÁLĂ, crâcneli, s. f. Crâcnire. – Crâcni + suf. -eală. Vezi definitia »

ZÉBRĂ s.f. 1. Mamifer african erbivor, imparicopitat, înrudit cu calul, cu păr gălbui și vărgat cu dungi negre sau brune. 2. Mic pește de recif și de acvariu, foarte vioi, cu multă mobilitate, cu dungi de un albastru metalic strălucitor pe fond argintiu sau, la mascul, auriu, originar din India. 3. Marcaj de traversare a străzii pentru pietoni prin dungi paralele vopsite. (din fr. zèbre) Vezi definitia »

BERJÉRĂ s. f. fotoliu larg și adânc, cu spătar înalt, ușor prelungit lateral. (< fr. bergère) Vezi definitia »

himéră (himére), s. f. – Închipuire, iluzie, fantomă. Ngr. χίμαιρα. Sec. XVII. – Der. himeric, adj., din fr. chimérique. Vezi definitia »