POPÍLNIC, popilnici, s. m. 1. Mică plantă erbacee cu tulpină scurtă, cu două frunze mari în formă de rinichi, cu o floare de culoare roșu-închis situată în vârful tulpinii și cu rizom târâtor, folosit la prepararea unui ceai expectorant (Asarum europaeum). 2. (Și în sintagma popâlnic iepuresc) Mică plantă erbacee din familia ranunculaceelor, cu frunza lucitoare și cu flori violacee, trandafirii sau albe (Hepatica nobilis). [Var.: (reg.) popấlnic, pochívnic s. m.] – Cf. pol. kopytnik, scr. kopitnic. Vezi definitia »

ELECTROÓPTIC, -Ă I. adj. referitor la electrooptică. II. s. f. ramură a fizicii care studiază fenomenele datorate acțiunii câmpului electric asupra luminii. (< fr. électro-optique) Vezi definitia »

LOGONEVRÓTIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de logonevroză. (< fr. logonévrotique) Vezi definitia »

CATACLÁSTIC, -Ă, cataclastici, -ce, adj. (Despre minerale, roci etc.) Care este zdrobit sub acțiunea forțelor tectonice; (despre procese geologice) care provoacă o cataclază. – Din fr. cataclastique. Vezi definitia »

CIORÍC s. n. v. șorici. Vezi definitia »