CONTÓRSIE s.f. v. contorsiune. Vezi definitia »

CITOPATOLOGÍE s. f. ramură a patologiei care studiază procesele patologice din interiorul celulei. (< fr. cytopathologie) Vezi definitia »

ARISTOCRAȚÍE, aristocrații, s. f. (În orânduirea sclavagistă și feudală) Clasă socială conducătoare, care deține puterea de stat și asuprește celelalte clase sociale; (în orânduirea capitalistă, ca rămășiță a orânduirilor anterioare) pătură superioară a claselor exploatatoare, care se bucură de diferite privilegii și avantaje datorită obârșiei și bogăției sale; nobilime, boierime. ♦ Vârfurile privilegiate ale unei clase sau ale unui grup social exploatator. – Fr. aristocratie (< gr.). Vezi definitia »

APLAZÍE, aplazii, s. f. Atrofiere a unui țesut sau a unui organ prin întreruperea procesului de dezvoltare. – Din fr. aplasie. Vezi definitia »

TELEOLOGÍE s.f. 1. Teoria finalității, studiul scopurilor; finalism. 2. Concepție filozofică idealistă potrivit căreia atât societatea, cât și natura ar fi organizate conform unui anumit scop, cu o anumită finalitate. [Gen. -iei. / < fr. téléologie, cf. gr. teleos – scop, logos – studiu]. Vezi definitia »