corobáie, corobắi, s.f. (reg.) 1. scorbură; trunchi de copac găunos. 2. vale adâncă, hodoghină, scochină. Vezi definitia »

POLIMASTÍE s.f. (Med.) Anomalie constând în existența mai multor mamele. [Gen. -iei. / < fr. polymastie, cf. gr. polys – numeros, mastos – mamelă]. Vezi definitia »

GINANDRÍE s. f. 1. (Med.) Masculinizare a femeii datorită lipsei hormonilor estrogeni și dominației celor androgeni. 2. (Bot.) Formă sub care se prezintă, la unele flori, androceul și gineceul (3), datorită concreșterii staminelor și pistilului¹. – Din fr. gynandrie. Vezi definitia »

ELÚȚIE s.f. Procedeu chimic prin care se eliberează o substanță de pe absorbantul său prin spălare; eluare. [Gen. -iei, var. eluțiune s.f.. / < fr. élution]. Vezi definitia »

ECOSPÉCIE s. f. (biol.) specie fără izolare geografică, numai prin izolare genetică și ecologică. (< engl. ecospecies) Vezi definitia »