PROVÍNCIE s. f. 1. teritoriu cucerit de romani în afara Italiei, supus legilor și organizării romane. 2. regiune administrativă din unele țări. ◊ orice parte a unei țări în afara capitalei. (< lat. provincia, fr. province) Vezi definitia »

SPLENOGRAFÍE s.f. (Med.) Radiografie a splinei cu ajutorul unei substanțe opace la razele X. [Gen. -iei. / < fr. splénographie, cf. gr. splen – splină, graphein – a scrie]. Vezi definitia »

ABAȚÍE s.f. (Rar) Mănăstire catolică cu proprietăți și venituri condusă de un abate. ♦ Stăreție. [Gen. -iei. / < it. abbazia, cf. lat. abbatia]. Vezi definitia »

ÚNCIE s. f. unitate engleză de măsură pentru masă. ♦ ~ comercială = 28,349 g; ~ monetară (pentru metale prețioase) = 31,103 g. (< lat. uncia) Vezi definitia »

MIOGRAFÍE s.f. Înregistrare grafică a activității musculare făcută cu ajutorul miografului. [Pron. mi-o-, gen. -iei. / < fr. myographie]. Vezi definitia »