périe (périi), s. f. – 1. Unealtă de uz casnic formată dintr-un suport pe care sînt fixate fire de păr, de sîrmă etc. – 2. Probă de tipar scoasă de mînă cu ajutorul unei perii. Sl. perije „penaj” (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 251), cf. perină. – Der. peria, vb. (a curăța cu peria; Trans., a pieptăna; a linguși); perier, s. m. (vînzător, producător de perii); periuță, s. f. (perie mică; lingușitor); perietură, s. f. (faptul de a peria; lingușeală). Vezi definitia »

néjdie s.f. (reg.) lucru neașteptat, neobișnuit; bazaconie, minunăție, poznă. Vezi definitia »

MIATROFÍE s. f. amiotrofie. (< fr. myatrophie) Vezi definitia »

LAMASERÍE s. f. mănăstire lamaistă. (< fr. lamaserie) Vezi definitia »

ELÁȚIE s. f. (med.) stare în care subiectul are o deosebită încredere în forțele proprii și manifestă o bună dispoziție. (< lat. elatio) Vezi definitia »