DECUSÁȚIE s. f. încrucișare a unor formații anatomice. (< fr. décussation, lat. decussatio) Vezi definitia »

SIMFONÍE, simfonii, s. f. 1. (În trecut) Ansamblu de sunete consonante sau de sunete muzicale; compoziție muzicală instrumentală (cu soliști, cor); (sens curent) compoziție muzicală amplă pentru orchestră, care cuprinde de obicei trei sau patru părți. ♦ Simfonie concertantă = compoziție muzicală rezultată din îmbinarea simfoniei și a concertului instrumental. 2. Fig. Ansamblu (armonios) de elemente care concură la producerea unui anumit efect; spec. îmbinare armonioasă de culori. – Din lat. symphonia, fr. symphonie. Vezi definitia »

ENOGRAFÍE s. f. descriere a diferite sorturi de vinuri; tratat despre vinuri. (< fr. oenographie) Vezi definitia »

FLATERÍE s.f. (Rar) Flatare. [Gen. -iei. / < fr. flatterie]. Vezi definitia »

(aspirație) s.n., pl. visuri Vezi definitia »