LUNÉTĂ, lunete, s. f. 1. Instrument optic alcătuit din mai multe lentile (și prisme) dispuse într-un tub și servind, în astronomie, în topografie, în tehnica militară etc. la observarea obiectelor depărtate. 2. Dispozitiv de sprijinire a pieselor lungi și subțiri, în timpul prelucrării lor la strung. 3. Element arhitectonic de forma unei bolți semicilindrice, folosit de obicei pentru amplasarea unei deschideri sau pentru crearea unui efect decorativ. – Din fr. lunette. Vezi definitia »

CHERCHELEÁLĂ, s. f. (Fam.) Faptul de a se chercheli; starea omului cherchelit. – Chercheli + suf. -eală. Vezi definitia »

ANTIFRÁZĂ, antifraze, s. f. Figură retorică prin care o locuțiune, o frază etc. se întrebuințează cu înțeles contrar celui obișnuit. – Din fr. antiphrase. Vezi definitia »

a intra în reparație capitală expr. (glum.) a nu mai consuma alcool (din motive de sănătate). Vezi definitia »

labagioaică, labagioaice s. f. (pop., obs., peior.) 1. persoană de sex feminin care practică onania. 2. femeie care are un compartament abject, atrăgându-și disprețul celor din jur. Vezi definitia »