MUS s.m. Elev marinar, care învață marinăria pe o navă. [Pl. muși. / < engl. mus, cf. fr. mousse]. Vezi definitia »

PREDISPÚS, -Ă adj. Care are înclinații (înnăscute) spre ceva. [< predispune]. Vezi definitia »

DETRÍTUS s. n. 1. Material rezultat din fărâmițarea rocilor prin acțiunea agenților externi. 2. Material granular mărunt rezultat în urma uzurii unui drum pietruit din cauza circulației. 3. (Rar) Tartru dentar. – Din fr. détritus, lat. detritus. Vezi definitia »

SOLÍDUS s. n. (tehn.) curbă, loc geometric al punctelor care reprezintă terminarea solidificării într-o diagramă de echilibru termic. (< fr. solidus) Vezi definitia »

zulús adj. m., s. m., pl. zulúși; adj. f., s. f. zulúsă, pl. zulúse Vezi definitia »