OBRĂZNICĂTÚRĂ, obrăznicături, s. f. (Fam.) Ființă obraznică. – Obraznic + suf. -ătură. Vezi definitia »

BĂRDĂCÚȚĂ, bărdăcuțe, s. f. Diminutiv al lui bărdacă. Vezi definitia »

cráină (cráine), s. f. – Regiune de frontieră. Sb. krajna „margine”, cf. crai, crainic. Vezi definitia »

CRÍMĂ s.f. Violare a legii penale, care se pedepsește cu detențiune riguroasă, muncă silnică, temniță grea, moarte etc.; omor. ◊ Crimă de război = acțiune săvârșită de membrii unor forțe armate în timp de război, împotriva normelor dreptului internațional care reglementează legile războiului. ◊ Crimă contra umanității = atrocități recunoscute pe plan internațional ca violând legile elementare ale umanității. [< fr. crime, cf. lat. crimen – acuzare]. Vezi definitia »

REOGLÍFĂ s. f. urmă pe fața inferioară a straturilor din gresii, reprezentând mulajul unor scurgeri de nămol pe fundul bazinului de sedimentare. (< fr. rhéoglyphe) Vezi definitia »