MAIDÁN, maidane, s. n. Teren deschis, loc viran situat în interiorul sau la marginea unei localități. ◊ Expr. (Pop.) A scoate (sau a ieși) la maidan = a scoate sau a ieși la vedere; a (se) arăta, a (se) face cunoscut. A bate maidanul ( sau maidanele) = a-și pierde vremea hoinărind sau jucându-se; a hoinări, a vagabonda. – Din tc. meydan, maydan. Vezi definitia »

TABÁN¹ s. n. (Înv.) Oțel de calitate superioară, întrebuințat la fabricarea săbiilor. – Din tc. taban. Vezi definitia »

Motan chelbos Vezi definitia »

trocán, trocáne, s.f. (reg.) troască mare, clopot. Vezi definitia »

PLEBEIÁN, -Ă adj. Referitor la plebe; al plebeilor; plebeic. // s.m. și f. Plebeu. [Pron. -be-ian, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. plébéien]. Vezi definitia »