HALÓ s.n. 1. Coroană luminoasă și colorată care apare uneori în jurul Soarelui sau al Lunii. 2. Pete concentrice formate pe stratul fotosensibil al unui material fotografic ca urmare a producerii unor reflexii și difuziuni puternice în strat în cazul iluminării acestuia cu fascicule luminoase intense și înguste. 3. Aureolă. [< fr. halo, cf. gr. halos – disc]. Vezi definitia »

CRISTÁLO- v. cristal. Vezi definitia »

SDRUCCIÓLO adj. inv. (despre versuri) care se termină cu un cuvânt proparoxiton. (< it. sdrucciolo) Vezi definitia »

balo, bale s. (țig.) porc. Vezi definitia »

CHEIL(O)-, -CHEILÍE elem. „buză”. (< fr. chéil/o/-, -chéilie, cf. gr. kheilos) Vezi definitia »