păscălí, păscălésc, vb. IV (înv.) a prezice viitorul din pascalie; a profeți. Vezi definitia »

războlí, războlésc, vb. IV refl. (pop.) 1. a se îmbolnăvi. 2. a-și face de cap. 3. a vindeca de o boală. Vezi definitia »

cepelí (-lésc, -it), vb. – (Bucov.) A sîsîi. Creație expresivă (Graur, BL, IV, 91). – Der. cepeleag (var. șepeleag, șepeleav), adj. (sîsîit, peltic), care este pus de obicei în legătură cu sl. sviblivŭ „bîlbîit”, cf. bg. čepeljavi, rus., rut. šepeljavyi „bîlbîit” (Cihac, II, 387; Conev 96; DAR). Löwe 40 atribuie terminația cuvîntului unei contaminări cu mag. selypeg „bîlbîit”. Pare evident că toate aceste cuvinte sînt expresive; pentru formarea celui rom., cf. și chercheli, terfeli și în general toate vb. în -li. Vezi definitia »

năslí (năslésc, năslít), vb. – A fi vorba, a-și propune. Sl. nasiliti „a obliga” (Tiktin). Sec. XVII, înv. – Der. năslitură, s. f. (pretenție); năsliciune, s. f. (intenție). Vezi definitia »

ZĂBRELÍ, zăbrelesc, vb. IV. Tranz. A pune zăbrele (la o fereastră, la o ușă etc.). – Din zăbrea. Vezi definitia »