PAGINÁȚIE, paginații, s. f. 1. Așezare în format de pagini a unui text cules, pentru a obține forma definitivă a lucrării care se tipărește; paginare. ♦ Schițare anticipată (înainte de culegere) a locului în pagină al fiecărui articol dintr-un periodic; mod de paginare. ♦ Secție într-o tipografie unde se efectuează această operație. 2. Numerotare a paginilor; șir de numere succesive care reprezintă această numerotare; paginare. [Var.: paginațiúne s. f.] – Din fr. pagination. Vezi definitia »

SLUȚENIE, sluțenii, s. f. Faptul de a fi slut; schilodeală, infirmitate, diformitate; p. ext. urâțenie mare (fizică sau morală); hidoșenie, sluție. ♦ (Conc.) Ființă schiloadă, diformă sau foarte urâtă; pocitanie, sluțitură, monstru. [Var.: (înv.) sluténie s. f.] – Sluți + suf. -enie. Vezi definitia »

CEFALOTOMÍE s.f. Craniotomie. [Gen. -iei. / < fr. céphalotomie, cf. gr. kephale – cap, tome – tăiere]. Vezi definitia »

meserie, meserii s. f. (glum.) 1. perfecțiune. 2. lucru bine făcut. Vezi definitia »

CEROGRAFÍE s. f. Procedeu de pregătire a unei forme de tipar înalt, prin gravarea manuală a imaginii într-un strat de ceară aplicat pe o placă de metal. – Din fr. cérographie. Vezi definitia »