Definita cuvantului mirare
MIRÁRE, mirări, s. f. Faptul de a (se) mira. 1. Nedumerire; surprindere. ◊ Loc. adj. și adv. De mirare = surprinzător, uimitor. ◊ Expr. N-ar fi de mirare să... = e posibil să..., ne putem aștepta să... (Pop.) A-i fi cuiva de(-a) mirare(a) = a fi nedumerit, surprins, a se mira. 2. (Înv.) Admirație. ◊ Loc. adj. (Vrednic) de mirare = care merită admirație; minunat, admirabil. – V. mira1.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mirare
ÎMPĂRTĂȘÍRE, împărtășiri, s. f. Acțiunea de a (se) împărtăși și rezultatul ei; cuminecare; comunicare, destăinuire. – V. împărtăși. Vezi definitia »
AUTENTIFICÁRE, autentificări, s. f. Acțiunea de a autentifica. [Pr.: a-u-] – V. autentifica. Vezi definitia »
ȘPRINGUÍRE s. f. operație de curbare prin deformare la cald a foilor de arc pentru suspensii. (< după germ. springen) Vezi definitia »
INSTITUȚIONALIZÁRE, instituționalizări, s. f. Acțiunea de a instituționaliza. [Pr.: -ți-o-] – V. instituționaliza. Vezi definitia »
ZĂTICNÍRE, zăticniri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) zăticni și rezultatul ei. – V. zăticni. Vezi definitia »