TRANSPLANTOLOGÍE s. f. disciplină medicală care studiază organele sau țesuturile destinate transplantului (1). (< transplant + -logie) Vezi definitia »

ABREÁCȚIE (‹ fr.) s. f. (PSIH.) Reacție de eliberare a unor tensiuni emoționale care altfel ar întreține conflictele psihice și ar genera tulburări durabile; reacție de apărare. Vezi definitia »

HELIOPLASTÍE s. f. procedeu de gravură fotografică prin care se obțin planșe gravate în relief. (< fr. hélioplastie) Vezi definitia »

CONTRAPOZÍȚIE s.f. (Log.) Deducerea unei judecăți noi prin înlocuirea termenilor cu contradictorii lor. [< fr. contraposition]. Vezi definitia »

DEONTOLOGÍE s. f. Doctrină privitoare la normele de conduită și la obligațiile etice ale unei profesiuni (mai ales a celei medicale). [Pr.: de-on-] – Din fr. déontologie. Vezi definitia »