BĂRDÁCĂ, bărdace, s. f. 1. Ulcică smălțuită de pământ (cu toartă). 2. Varietate indigenă de prune, lunguiețe și puțin strangulate spre coadă. – Din bărdac. Vezi definitia »

MĂCIUCĂRÍȚĂ, măciucărițe, s. f. (Înv. și arh.) Unealtă cu ajutorul căreia se culegea măciuca de pe jos, din fuga calului. – Din măciucă + suf. -ăr-iță. Vezi definitia »

MARÁMĂ, marame, s. f. Fâșie lungă de voal fin, cu care își acoperă capul femeile de la țară când se îmbracă în costum național (lăsând capetele să atârne până aproape de pământ); ștergar (2). [Var.: mahrámă s. f.] – Din tc. mahrama. Vezi definitia »

BÓTCĂ, botce, s. f. (Reg.) Celulă specială de fagure în care se dezvoltă matca. – Et. nec. Vezi definitia »

ONICOMICÓZĂ s. f. boală a unghiilor datorată unor ciuperci parazite. (< fr. onychomycose) Vezi definitia »