ABÁCĂ, abace, s. f. (Arhit.) Placă subțire (pătrată) care constituie partea superioară a capitelului unei coloane și face legătura cu arhitrava. – Din fr. abaque, lat. abacus. Vezi definitia »

rújdă, rújde, s.f. (reg.) 1. obiect ruginit, stricat. 2. casă veche, dărăpănată. 3. femeie imorală. Vezi definitia »

MEZOFÍTĂ adj., s. f. (plantă) care crește pe soluri cu umiditate moderată. (< fr. mésophyte) Vezi definitia »

peásnă (-ésne), s. f. – Cîntec, imn religios. – Var. pesnă. Sl. pĕsnĭ (Tiktin). Vezi definitia »

șpițuiálă s.f. (reg.; în loc. vb.) a da în șpițuială = a triora (grâul). Vezi definitia »