EXPLICÁȚIE s. f. 1. explicare; lămurire (a ceea ce este neînțeles, obscur), clarificare a unei chestiuni. ♦ a cere ĩi (cuiva) = a cere socoteală; a avea o ~ cu cineva = a discuta cu cineva în vederea evitării unui diferent. 2. cauză. 3. operație prin care se dezvăluie temeiul sau scopul unei acțiuni, unui fenomen sau eveniment. ◊ rezultatul acestei operații; propozițiile, expresiile prin care se realizează. (< fr. explication, lat. explicatio) Vezi definitia »

teologíe (-íi), s. f. – Studiul dogmelor unei religii, doctrină a bisericii. – Var. înv. teologhie și der. Gr. θεολογία (sec. XVII) și modern din fr. théologie. – Der. teolog, s. m., din fr. théologue; teologic, adj., din fr. thélogique; teologal, adj., din fr. théologal. Vezi definitia »

ATREPSÍE s. f. tulburare gravă de nutriție, la sugari, datorată unui regim alimentar defectuos, manifestată prin slăbire pronunțată, vărsături, diaree etc. (< fr. athrepsie) Vezi definitia »

XILOLITOGRAFÍE s. f. (Tipogr.) Procedeu de tipar litografic la care forma de tipar se execută pe o placă de lemn. – Din fr. xylolithographie, germ. Xylolithographie. Vezi definitia »

HORMONURÍE s. f. (Med.) Prezență a hormonilor în urină; cantitate de hormoni prezentă în urină. – Din fr. hormonurie. Vezi definitia »