chislíc, chislícuri, s.n. (reg.) strachină ostășească, gamelă. Vezi definitia »

TRIPTÍC s. n. 1. (ant.) ansamblu de trei tăblițe prinse între ele cu balamale, care se închideau ca o carte. ◊ tablou din trei părți prinse cu balamale pe care sunt pictați sfinți sau sunt scrise numele donatorilor etc. 2. document din trei foi cuprinzând aceleași indicații, care oferă posibilitatea de a se face mai multe călătorii într-o țară străină. 3. (fig.) ansamblu din trei părți distinctive. (< fr. triptyque) Vezi definitia »

tiriplíc, tiriplícuri, s.n. (înv.) 1. ață albă, roșie, albastră de țesut; bumbăcel. 2. (adv.) strună. Vezi definitia »

slugărélnic, slugărélnică, adj. (înv.) 1. (despre oameni) slugarnic. 2. săritor (la treburi, la ajutat). Vezi definitia »

ALEURÍTIC, -Ă adj. de natura aleuritelor. (< fr. aleuritique) Vezi definitia »