HORTÍCOL, -Ă adj. Referitor la horticultură, de horticultură. [< fr. horticole, cf. lat. hortus – grădină, colere – a cultiva]. Vezi definitia »

CRESÓL s.m. v. crezol. Vezi definitia »

SOL⁴ s. m. inv. (muz.) 1. treapta a cincea a gamei diatonice; sunetul și nota corespunzătoare. 2. coarda, clapa unui instrument care dă acest sunet. 3. denumirea uneia dintre chei. (< it., fr. sol) Vezi definitia »

PISTÓL¹ s. n. 1. armă de foc de dimensiuni mici, mânuită cu o singură mână. ♦ ~ mitralieră = armă automată cu țeavă scurtă și cu bătaie mai mică decât a puștii-mitralieră; ~ de rachete = pistol de semnalizare cu rachete¹ (2). 2. aparat portativ, de forma pistolului, pentru vopsit, nituit etc. (< ngr. pistoli, germ. Pistol) Vezi definitia »

FASCÍCOL s. n. v. fascicul. Vezi definitia »