HAIDUCÍE, haiducii, s. f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul Evului Mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

-MEGALÍE Element secund de compunere savantă, cu semnificația „mărire”. [< fr. -mégalie, cf. gr. megas, megalos]. Vezi definitia »

PUDIBUNDERÍE s. f. v. pudibonderie. Vezi definitia »

BRÁNHIE, branhii, s. f. Organ extern de respirație al unor animale acvatice (pești, raci etc.). – Fr. branchies (lat. lit. branchiae). Vezi definitia »

STEREOCINEMATOGRAFÍE s.f. Cinematografie care redă imaginile în relief. [Gen. -iei. / cf. fr. stéréocinématographie]. Vezi definitia »